David a scris acest Psalm când fugea de fiul lui, Absalom. În acest context David spune despre Dumnezeu că El este scutul lui, slava lui și Cel care îi înalță capul. Nu-i așa că situația în care se afla David face aceste adevăruri și mai frumoase?!

Imaginează-ți-L pe Dumnezeu apărându-l în mod activ pe David. Apărându-i trupul de rău, dar apărându-i în același timp și mintea.

La începutul Psalmului, David vorbește despre minciunile pe care mulți le spuneau despre el: „Nu mai este salvare pentru El la Dumnezeu.“ (v.2). Imaginează-ți că fugi ca să îți salvezi viața, având în mintea ta ceea ce toată lumea spune despre tine: „Dumnezeu te-a uitat. Ai rămas singur.“

Cât de demoralizant și devastator! Cum ai putea continua în starea aceasta? Nu poți. Și nici David nu a putut. În schimb, el și-a îndreptat gândurile spre ceea ce este adevărat, și anume faptul că Dumnezeu este scutul lui, că El îi înalță capul atunci când nu mai poate înainta, că salvarea este în mâna lui Dumnezeu și că El poate interveni în orice moment dorește. Am face bine ca și noi să ne îndreptăm gândurile spre aceste adevăruri.

Care este situația din viața ta în care ai nevoie de intervenția lui Dumnezeu? Care sunt minciunile asupra cărora mintea ta este fixată și care te fac să crezi că lui Dumnezeu nu-I pasă, că nu va interveni, că nu te poate elibera?

Fixează-ți mintea pe adevărul că Dumnezeu este un scut care te înconjoară. El este Cel care îți înalță capul. Eliberarea Îi aparține Lui. Având adevărul acesta în minte, te poți culca, poți dormi și te poți deștepta iarăși, așa cum a făcut David, pentru că Dumnezeu este sprijinul tău (v.5).